Etimologie și ramuri ale agriculturii
Termenul de agricultură provine din cuvintele din latină agri desemnând câmp și cultura însemnând cultivare, în sensul de prelucrare mecanică și chimică a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor. În termenul generic de agricultură se regăsesc științe și ocupații distincte, așa cum sunt:
Termenul de agricultură provine din cuvintele din latină agri desemnând câmp și cultura însemnând cultivare, în sensul de prelucrare mecanică și chimică a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor. În termenul generic de agricultură se regăsesc științe și ocupații distincte, așa cum sunt:
- Acvacultura, care se ocupă cu creșterea plantelor și a animalelor care trăiesc în apă, în special înmări și oceane;
- Agrofitotehnia, care se ocupă de cultura plantelor de câmp, a plantelor furajere și a plantelor tehnice;
- Apicultura, domeniu care se ocupă cu creșterea albinelor pentru obținerea de miere și ceară, având și importantul rol de polenizare a plantelor aflate în zona de creștere a albinelor;
- Avicultura, domeniu al agriculturii care se ocupă cu creșterea păsărilor;
- Horticultura, care se ocupă cu selecționarea și creșterea legumelor, pomilor fructiferi, viei, arbuștilor fructiferi și decorativi, florilor, plantelor ornamentale,plantelor tropicale și a plantelor de seră;
- Moluscocultura, care se ocupă de creșterea moluștelor, atât terestre, așa cum sunt melcii comestibili, dar și a moluștelor acvatice, așa cum ar fi scoicile;
- Piscicultura, care se ocupă de creșterea peștilor în diferite condiții, dar și în sistem industrial;
- Sericicultura, care se ocupă de creșterea viermilor de mătase;
- Silvicultura, care se ocupă cu studiul, creșterea, exploatarea și protejarea arborilor ce formează pădurile, controlul și protecția faunei și florei din păduri;
- Zootehnia, domeniu care se ocupă de creșterea animalelor domestice, mai exact a mamiferelor de uscat domesticite, în scopul obținerii de lapte, carne, lână șipiei sau blănuri.
Istoric
Agricultura,este cultivarea pământului pentru a crește plante a constituit ramura principală de la începuturile civilizației. Această ocupație asigură cea mai mare parte a alimentelor; materiale necesare pentru îmbrăcăminte și alte materii prime pentru industrii.
Domesticarea plantelor si animalelor a avut loc acum 14000-6500 de ani si este cea mai studiata idee din preistorie. Acesta a evidentiat faptului că hrana se obține nu doar prin strângerea plantelor sălbatice și vânarea animalelor ci și prin cultivarea plantelor din semințe și prin creșterea în captivitate a anumitor animale.
Jumătate din populația globului lucrează în agricultură. Există însă mari diferențe între rolul jucat de agricultură în diferite zone ale planetei. În țările aflate în curs de dezvoltare, ca de exemplu Nepalul, aproximativ 90% din populație lucrează pământul. Spre deosebire de acestea, doar aproximativ 2% din populația activă se ocupă cu agricultura, în țări industrializate precum [[Regatul Unit|Regatul Unit al Marii Britanii și Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, datorită înaltei eficiențe și tehnicilor științifice utilizate, Statele Unite reprezintă cel mai mare exportator de produse agricole.
Agricultura,este cultivarea pământului pentru a crește plante a constituit ramura principală de la începuturile civilizației. Această ocupație asigură cea mai mare parte a alimentelor; materiale necesare pentru îmbrăcăminte și alte materii prime pentru industrii.
Domesticarea plantelor si animalelor a avut loc acum 14000-6500 de ani si este cea mai studiata idee din preistorie. Acesta a evidentiat faptului că hrana se obține nu doar prin strângerea plantelor sălbatice și vânarea animalelor ci și prin cultivarea plantelor din semințe și prin creșterea în captivitate a anumitor animale.
Jumătate din populația globului lucrează în agricultură. Există însă mari diferențe între rolul jucat de agricultură în diferite zone ale planetei. În țările aflate în curs de dezvoltare, ca de exemplu Nepalul, aproximativ 90% din populație lucrează pământul. Spre deosebire de acestea, doar aproximativ 2% din populația activă se ocupă cu agricultura, în țări industrializate precum [[Regatul Unit|Regatul Unit al Marii Britanii și Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, datorită înaltei eficiențe și tehnicilor științifice utilizate, Statele Unite reprezintă cel mai mare exportator de produse agricole.
AGRICULTURA IN ROMANIA
Agricultura este o ramura traditionala a economiei romanesti care are ca mijloc de productie fondul funciar (totalitatea terenurilor situate intre granitele unei tari ,inclusiv cele aflate sub ape) agricol, care asigura produsele alimentare necesare populatiei, materii prime unor ramuri industriale si produse pentru export.
Se practica in tara noastra inca din perioada preistorica, multa vreme predominand pastoritul, practicat in mai multe forme inclusiv transhumant (pendularea turmelor in functie de anotimp din zonele inalte in cele joase). In secolul al XIX-lea dupa Pacea de la Adrianopol, structura modului de utilizare al terenurilor se modifica in favoarea culturii plantelor, mai ales cereale , Romania devenind "granarul Europei" in sec. XX.
In a doua jumatate a sec. XX, a fost sesizat un anumit progres in agricultura datorita: mecanizarii, chimizarii, irigatiilor etc, dar in ansamblu datorita colectivizarii se remarca interesul taranimii pentru productie s-a redus.Dupa 1990 agricultura romaneasca se confrunta cu urmatoarele dificultati:puternica fragmentare a terenurilor agricole ca urmare a retrocedarilor din 1991 (Legea 18)lipsa fondurilor pentru investitii dezafectarea sistemelor de irigatii ( 3 mil. ha 1989, 1,1 mil. ha 2002)
Conditiile naturale si sociale care influenteaza productia agricola sun:Conditiile naturale- reprezentate de
relief- joaca rol de prag termic, determinand o diferentiere a practicilor agricole pe mari unitati de relief:
zonele montaneT predomina cresterea animalelor;zonele de deal si podisT predomina viticultura si pomicultura, cresterea animalelor;zonele de campieT predomina cultura cerealelor, plantelor industriale si legumicole;clima-in general favorabila, uneori apar fenomene care compromit partial recoltele (inghet, seceta, etc);solurile- sunt cu fertilitate ridicata in campie (molisoluri), medie in zonele de deal si podis (argiluvisoluri si cambisoluri), fiind uneori afectate de procese geomorfologice necesitand lucrari ameliorative;
Conditiile tehnico- materiale- reprezentate de mecanizare si chimizare, indica faptul Romania se afla mult in urma altor tari (10 tractoare/ 1000 ha, 50 kg ingrasaminte/ha);Conditiile demografice- cresterea numarului populatiei impune productii mai mari si mai diversificate, in acelasi timp in zonele cu densitati mari ale populatiei se impune practicarea unor culturi ce necesita forta de munca mai numeroasa , iar in zonele cu densitate redusa, mecanizarea agriculturii.
Conditiile industriale-sunt reprezentate de ramurile industriale care conditionate de repartitia culturilor agricole(intreprinderile de zahar, ulei, conserve etc), astfel remarcandu-se, in vederea reducerii costurilor de productie si a eficientizarii productiei, amplasarea acestora in zonele de cultura
Agricultura este o ramura traditionala a economiei romanesti care are ca mijloc de productie fondul funciar (totalitatea terenurilor situate intre granitele unei tari ,inclusiv cele aflate sub ape) agricol, care asigura produsele alimentare necesare populatiei, materii prime unor ramuri industriale si produse pentru export.
Se practica in tara noastra inca din perioada preistorica, multa vreme predominand pastoritul, practicat in mai multe forme inclusiv transhumant (pendularea turmelor in functie de anotimp din zonele inalte in cele joase). In secolul al XIX-lea dupa Pacea de la Adrianopol, structura modului de utilizare al terenurilor se modifica in favoarea culturii plantelor, mai ales cereale , Romania devenind "granarul Europei" in sec. XX.
In a doua jumatate a sec. XX, a fost sesizat un anumit progres in agricultura datorita: mecanizarii, chimizarii, irigatiilor etc, dar in ansamblu datorita colectivizarii se remarca interesul taranimii pentru productie s-a redus.Dupa 1990 agricultura romaneasca se confrunta cu urmatoarele dificultati:puternica fragmentare a terenurilor agricole ca urmare a retrocedarilor din 1991 (Legea 18)lipsa fondurilor pentru investitii dezafectarea sistemelor de irigatii ( 3 mil. ha 1989, 1,1 mil. ha 2002)
Conditiile naturale si sociale care influenteaza productia agricola sun:Conditiile naturale- reprezentate de
relief- joaca rol de prag termic, determinand o diferentiere a practicilor agricole pe mari unitati de relief:
zonele montaneT predomina cresterea animalelor;zonele de deal si podisT predomina viticultura si pomicultura, cresterea animalelor;zonele de campieT predomina cultura cerealelor, plantelor industriale si legumicole;clima-in general favorabila, uneori apar fenomene care compromit partial recoltele (inghet, seceta, etc);solurile- sunt cu fertilitate ridicata in campie (molisoluri), medie in zonele de deal si podis (argiluvisoluri si cambisoluri), fiind uneori afectate de procese geomorfologice necesitand lucrari ameliorative;
Conditiile tehnico- materiale- reprezentate de mecanizare si chimizare, indica faptul Romania se afla mult in urma altor tari (10 tractoare/ 1000 ha, 50 kg ingrasaminte/ha);Conditiile demografice- cresterea numarului populatiei impune productii mai mari si mai diversificate, in acelasi timp in zonele cu densitati mari ale populatiei se impune practicarea unor culturi ce necesita forta de munca mai numeroasa , iar in zonele cu densitate redusa, mecanizarea agriculturii.
Conditiile industriale-sunt reprezentate de ramurile industriale care conditionate de repartitia culturilor agricole(intreprinderile de zahar, ulei, conserve etc), astfel remarcandu-se, in vederea reducerii costurilor de productie si a eficientizarii productiei, amplasarea acestora in zonele de cultura
Agricultura în România are o valoare de 5% din produsul intern brut și angrenează 30% populația activă ocupată.
România are o suprafață agricolă de 14,8 milioane de hectare, dintre care doar zece milioane sunt ocupate cu terenuri arabile. După o evaluare făcută în noiembrie 2008, aproximativ 6,8 milioane de hectare agricole nu sunt lucrate. Valoarea producției agricole din România a fost de 64,4 miliarde lei în anul 2010. Producția vegetală a fost în valoare de 43,4 miliarde lei (67,5%), cea animală de 20,4 miliarde lei (31,6%), iar serviciile agricole s-au cifrat la 557,2 milioane lei (0,9%). În anul 2009, valoarea totală a producției agricole a fost de 59,9 miliarde lei (scădere), și de 66,9 miliarde lei în 2008 (creștere 40%)
În anul 2013, agricultura a adus 18,5 miliarde de euro în economie, acesta fiind cel mai bun rezultat din istorie.
În anul 2009, România a exportat produse agroalimentare în valoare de 2,1 miliarde de euro și a importat de 3,4 miliarde de euro. În anul 2010, România a avut un deficit extern de peste 700 de milioane de euro la importurile și exporturile de produse agricole.În anul 2011, România a exportat produse agroalimentare în valoare de 2,9 miliarde de euro și a importat de 3,7 miliarde de euro.
Consumul anual de fructe și legume pe cap de locuitor în România este de aproximativ de 70 – 80 de kilograme, în timp ce media europeană atinge 90 – 100 de kilograme.
Agricultura este cel mai vulnerabil sector al economiei românești, aproape 30% din populație lucrând în acest domeniu.Parcelele mici de pământ și eșecul în adoptarea tehnicilor moderne în agricultură înseamnă că producția din fiecare an este dependentă de capriciile vremii.
Una dintre marile probleme ale agriculturii românești este evaziunea fiscală, evaluată la 2,5 miliarde euro anual în anul 2011.
România are o suprafață agricolă de 14,8 milioane de hectare, dintre care doar zece milioane sunt ocupate cu terenuri arabile. După o evaluare făcută în noiembrie 2008, aproximativ 6,8 milioane de hectare agricole nu sunt lucrate. Valoarea producției agricole din România a fost de 64,4 miliarde lei în anul 2010. Producția vegetală a fost în valoare de 43,4 miliarde lei (67,5%), cea animală de 20,4 miliarde lei (31,6%), iar serviciile agricole s-au cifrat la 557,2 milioane lei (0,9%). În anul 2009, valoarea totală a producției agricole a fost de 59,9 miliarde lei (scădere), și de 66,9 miliarde lei în 2008 (creștere 40%)
În anul 2013, agricultura a adus 18,5 miliarde de euro în economie, acesta fiind cel mai bun rezultat din istorie.
În anul 2009, România a exportat produse agroalimentare în valoare de 2,1 miliarde de euro și a importat de 3,4 miliarde de euro. În anul 2010, România a avut un deficit extern de peste 700 de milioane de euro la importurile și exporturile de produse agricole.În anul 2011, România a exportat produse agroalimentare în valoare de 2,9 miliarde de euro și a importat de 3,7 miliarde de euro.
Consumul anual de fructe și legume pe cap de locuitor în România este de aproximativ de 70 – 80 de kilograme, în timp ce media europeană atinge 90 – 100 de kilograme.
Agricultura este cel mai vulnerabil sector al economiei românești, aproape 30% din populație lucrând în acest domeniu.Parcelele mici de pământ și eșecul în adoptarea tehnicilor moderne în agricultură înseamnă că producția din fiecare an este dependentă de capriciile vremii.
Una dintre marile probleme ale agriculturii românești este evaziunea fiscală, evaluată la 2,5 miliarde euro anual în anul 2011.
Cereale
Suprafața cultivată cu cereale pentru boabe - grâu, porumb, orz, orzoaică și ovăz - a crescut de la 5,04 milioane hectare în 2010 la 5,24 milioane hectare în anul 2011, iar producția a crescut de la 16,71 milioane tone în 2010 la 20,78 milioane tone, în anul 2011.
Prin comparație, Ucraina a obținut 39,2 milioane de tone de cereale în 2010.La nivel mondial, FAO a estimat pentru 2011 o producție de cereale de 2,3 miliarde tone, din care 674 milioane tone de grâu
Grâu[modificare | modificare sursă]Din punct de vedere al suprafeței cultivate, România ocupă locul patru în Europa, pe aceeași poziție cu Marea Britanie, după Franța (5,1 milioane hectare), Germania (3,2 milioane ha) și Polonia (2,3 milioane ha). Cu toate acestea, randamentul la hectar, de 2,4 tone, este la mai puțin de jumătate din randamentul mediu al Uniunii Europene. De exemplu, Danemarca a avut în 2009 o producție medie la hectar de 8,1 tone, ceea ce a plasat-o deasupra României ca producție totală, cu toate că suprafața cultivată cu grâu este de doar 740.000 de hectare. În anul 2009, România a fost pe locul 7 din punct de vedere a producției, ca urmare a randamentului, care a reprezentat mai puțin de jumătate (44,7%) din randamentul mediu al UE.
În anul 2010 producția a fost de 5,6 milioane de tone de grâu, exporturile a fost de 2,3 milioane de tone, iar importurile au fost de 685.000 tone.
Necesarul de grâu al României se situează între 3,5 și 4 milioane de tone și include consumul uman (urban, rural), cel industrial, precum și grâul de sămânță. Pentru panificație se consumă 3,5 de milioane tone de grâu. Prin comparație, în Bulgaria cererea internă este de 2,2 milioane de tone de grâu anual.
În anul 2007, peste 60% din culturile agricole au fost distruse de secetă, iar România a obținut o producție de grâu de 3 milioane de tone, fiind apreciată de specialiști drept cea mai mică din 1940.
În anul 2008, prețul cu care se comercializa tona de grâu era de 500 de lei (115 euro/tonă). Prin comparație, în anul 2003 prețul era de 200 dolari/tonă.
Productivitatea
Cel mai bun an de după Revoluție până în prezent a fost 2008, cu 3.505 kilograme la hectar - peste producția din 1989, dar nu cu mult. Cel mai slab a fost 2003, cu 1.429 de kilograme la hectar.
Porumb
În anul 2007, România era al treilea mare producător de porumb din Uniunea Europeană, după Franța și Italia și avea alocată cea mai mare suprafață pentru această cultură. În anul 2009, România avea mai mult de un sfert din suprafața cultivată cu porumb din Uniunea Europeană, adică aproape 27,5%, fiind tot pe primul loc. Împreună cu Franța, Ungaria și Italia, România avea trei sferturi din culturile de porumb european, ca suprafață. La producție totală România era pe locul 2 cu 13,8% din totalul UE și împreună cu statele respective deținea o cotă de 70% din recolte. Productivitatea a fost în România de 3,4 tone/ha, Franța - 9,1 tone/ha, Italia 8,2 tone/ha, Ungaria - 6,4 tone/ha și Bulgaria - 4,2 tone/ha. Potențialul agricol la porumb ar fi de 14-15 tone/ ha, dacă s-ar face agricultură în stil european.
În anul 2009, au fost cultivate 3.000 de hectare cu porumb modificat genetic.
Orez
Consumul de orez de pe piața românească este de circa 100.000 de tone anual, din care cea mai mare parte este importată, în principal din Egipt. În anul 1989, în România se cultivau 80.000 de hectare cu orez. În anul 2009, suprafața cultivată cu orez era de 8.000 de hectare, din care compania italiană Riso Scottideținea 4.000 de hectare. În anul 2010, suprafața cultivată ajunsese la 12.000 de hectare, iar producția a fost de 62.000 de tone, din care 49.000 de tone au mers la export.Cu această suprafață cultivată, România a revenit în topul producătorilor de orez din Europa, fiind depășită doar de Italia (280.000 de hectare) și Spania (80.000 de hectare). România este considerată țara din Uniunea Europeană cu cel mai mare potențial de creștere în domeniul orezului, pentru că regiunea Dunării are de 20 de ori mai multe rezerve de apă decât bazinul Padului, unde se cultivă cea mai mare parte a orezului italian. Comunitatea europeanăproduce 75% din necesarul de orez, restul de 25% îl importă din China sau Africa. Singura țară care ar mai putea "umple" acest gol este România.
Orz
In anul 2010, suprafața cultivată cu orz a fost de 243.461 hectare iar producția de orz și orzoaică a fost de la 1,32 milioane tone.
Producția de orz și orzoaică, pe ani:
Ovăz
În anul 2010, producția de ovăz a fost de 328.000 de tone, față de 296.000 tone în anul 2009.
Suprafața cultivată cu cereale pentru boabe - grâu, porumb, orz, orzoaică și ovăz - a crescut de la 5,04 milioane hectare în 2010 la 5,24 milioane hectare în anul 2011, iar producția a crescut de la 16,71 milioane tone în 2010 la 20,78 milioane tone, în anul 2011.
Prin comparație, Ucraina a obținut 39,2 milioane de tone de cereale în 2010.La nivel mondial, FAO a estimat pentru 2011 o producție de cereale de 2,3 miliarde tone, din care 674 milioane tone de grâu
Grâu[modificare | modificare sursă]Din punct de vedere al suprafeței cultivate, România ocupă locul patru în Europa, pe aceeași poziție cu Marea Britanie, după Franța (5,1 milioane hectare), Germania (3,2 milioane ha) și Polonia (2,3 milioane ha). Cu toate acestea, randamentul la hectar, de 2,4 tone, este la mai puțin de jumătate din randamentul mediu al Uniunii Europene. De exemplu, Danemarca a avut în 2009 o producție medie la hectar de 8,1 tone, ceea ce a plasat-o deasupra României ca producție totală, cu toate că suprafața cultivată cu grâu este de doar 740.000 de hectare. În anul 2009, România a fost pe locul 7 din punct de vedere a producției, ca urmare a randamentului, care a reprezentat mai puțin de jumătate (44,7%) din randamentul mediu al UE.
În anul 2010 producția a fost de 5,6 milioane de tone de grâu, exporturile a fost de 2,3 milioane de tone, iar importurile au fost de 685.000 tone.
Necesarul de grâu al României se situează între 3,5 și 4 milioane de tone și include consumul uman (urban, rural), cel industrial, precum și grâul de sămânță. Pentru panificație se consumă 3,5 de milioane tone de grâu. Prin comparație, în Bulgaria cererea internă este de 2,2 milioane de tone de grâu anual.
În anul 2007, peste 60% din culturile agricole au fost distruse de secetă, iar România a obținut o producție de grâu de 3 milioane de tone, fiind apreciată de specialiști drept cea mai mică din 1940.
În anul 2008, prețul cu care se comercializa tona de grâu era de 500 de lei (115 euro/tonă). Prin comparație, în anul 2003 prețul era de 200 dolari/tonă.
Productivitatea
Cel mai bun an de după Revoluție până în prezent a fost 2008, cu 3.505 kilograme la hectar - peste producția din 1989, dar nu cu mult. Cel mai slab a fost 2003, cu 1.429 de kilograme la hectar.
Porumb
În anul 2007, România era al treilea mare producător de porumb din Uniunea Europeană, după Franța și Italia și avea alocată cea mai mare suprafață pentru această cultură. În anul 2009, România avea mai mult de un sfert din suprafața cultivată cu porumb din Uniunea Europeană, adică aproape 27,5%, fiind tot pe primul loc. Împreună cu Franța, Ungaria și Italia, România avea trei sferturi din culturile de porumb european, ca suprafață. La producție totală România era pe locul 2 cu 13,8% din totalul UE și împreună cu statele respective deținea o cotă de 70% din recolte. Productivitatea a fost în România de 3,4 tone/ha, Franța - 9,1 tone/ha, Italia 8,2 tone/ha, Ungaria - 6,4 tone/ha și Bulgaria - 4,2 tone/ha. Potențialul agricol la porumb ar fi de 14-15 tone/ ha, dacă s-ar face agricultură în stil european.
În anul 2009, au fost cultivate 3.000 de hectare cu porumb modificat genetic.
Orez
Consumul de orez de pe piața românească este de circa 100.000 de tone anual, din care cea mai mare parte este importată, în principal din Egipt. În anul 1989, în România se cultivau 80.000 de hectare cu orez. În anul 2009, suprafața cultivată cu orez era de 8.000 de hectare, din care compania italiană Riso Scottideținea 4.000 de hectare. În anul 2010, suprafața cultivată ajunsese la 12.000 de hectare, iar producția a fost de 62.000 de tone, din care 49.000 de tone au mers la export.Cu această suprafață cultivată, România a revenit în topul producătorilor de orez din Europa, fiind depășită doar de Italia (280.000 de hectare) și Spania (80.000 de hectare). România este considerată țara din Uniunea Europeană cu cel mai mare potențial de creștere în domeniul orezului, pentru că regiunea Dunării are de 20 de ori mai multe rezerve de apă decât bazinul Padului, unde se cultivă cea mai mare parte a orezului italian. Comunitatea europeanăproduce 75% din necesarul de orez, restul de 25% îl importă din China sau Africa. Singura țară care ar mai putea "umple" acest gol este România.
Orz
In anul 2010, suprafața cultivată cu orz a fost de 243.461 hectare iar producția de orz și orzoaică a fost de la 1,32 milioane tone.
Producția de orz și orzoaică, pe ani:
Ovăz
În anul 2010, producția de ovăz a fost de 328.000 de tone, față de 296.000 tone în anul 2009.